Cum navigăm printre roluri în munca de acasă și cum să avem grijă de noi? (III)

Leonard Rizoiu 22.12.2020
Resurse pentru schimbări în carieră

Sugestii practice de pandemie și nu numai

 

Lecții învățate despre navigare printre roluri

Mi se pare uneori că sunt un schior care face slalom printre acele jaloane. Totul se întâmplă cu repeziciune (viteza schiorului) și cumva trebuie să ajung să ating acele jaloane (task-uri). Pe unele le mai amân, le ratez, dar, hei, nu suntem toți campioni olimpici. ?

Fac slalom printre 2 business-uri în care încerc să cântăresc ce strategii să adoptăm să fim cât mai flexibili în perioada asta. Într-un business am angajați și indiferent că se facturează sau nu, eu trebuie să livrez salarii. Celălalt business trebuie să răspundă nevoilor pieței care în termen de capital uman încă nu este așezată ca o consecință a climatului tulbure pe care îl traversăm. Sunt front line. Asta înseamnă că indiferent de moment, trebuie să fiu gata să preiau apelul unui client sau solicitarea unui potențial colaborator. Dincolo de job, am familie, părinți, prieteni, viață socială. Nici aici nu ating acele jaloane. Nu acord destul timp familiei, prietenilor și activităților sociale.

poza-corop-articol-24.jpg

Jocul ăsta de a schimba casca, poate fi obositor și solicitant.
De la manager la consultant. De la coleg, la team lider. De la furnizor de servicii, la un bun comunicator în social media. Sunt și prieten, partener de viață, cumpărător de produse alimentare, întreținător de casă…

Și să spun ca nici nu sunt cel mai organizat om de pe planetă ? Să spun că am 3 căsuțe de mail care nu emulează cu nu știu care sisteme și nu am toate întâlnirile într-un calendar căci mail-ul x nu se sincronizează cu calendarul y și tot așa. Și să mai spun că nu știu cum am făcut că am apăsat sincronizarea contactelor cu o rețea socială profesională si iată-mă cu 25 mii de numere de telefon în agendă?? Sau că mai și livrez training-uri în zona de time management ? Uneori, când le vorbesc oamenilor, am momente când trec la exemplul „așa NU”, dar respect cu strictețe ceea ce pe mine m-a ajutat să avansez. To do list, proiectare, planificare și, cel mai important, să vorbesc despre lucrurile pe care nu știu să le fac fără să le bag sub preș și să cer ajutorul colegilor mei atunci când mă împotmolesc.

Cum am grijă de mine?
Mi-am construit un sistem. Un zid. Îmi iau o cafea (neagră, fără zahăr, fără lapte) și indiferent unde sunt, îmi găsesc o oază de liniște. În București am biroul vis a vis de Parcul Herăstrău și fug acolo. La părinți îmi iau golden retriever-ul Jessie (anti-stres prin definiție) și merg pe dealuri. Aici, îmi iau o cafea și ies pe plajă să ascult oceanul așa cum este el, neîmblânzit și agitat. Îmi iau cu mine telefonul, căștile și îmi pun muzica oamenilor care m-au inspirat de-a lungul timpului. Oameni care au reușit și au exprimat prin voce trăiri, sentimente, emoții.

Și cred cu tărie că împreună, oferind și acceptând ajutor, putem depăși greul. 
Am împărtășit toate aceste lucruri cu speranța că poate vă inspiră și pe voi. Nu neapărat în forma în care le punem noi în practică. Dacă aveți voi sugestii, care pleacă din contextele voastre de viață, ne-am bucura să le împărtășiți cu noi! Așa putem contribui pentru cât mai mulți dintre noi.